Un Ecou numit Speranta

Iti citeam, printre randuri, ecoul din privirea ta, adancita in tristete si resentimente, in miez de noapte; atunci cand sufletul ti se transforma in ganduri tenebre, fara scantei de inspiratie si fara temei. Ti-as spune ca e o iluzie, ca dorul tau ardent e inundat de lacrimi, ca... toata viata ta e un ecou absurd intre a fi si... a nu fi. Da, ti-ai educat ego-ul in stilul tau unic. Si ce stil revolutionar! Sfidezi omenirea cu idealul pe care il ascunzi. E un remediu, stiu. La revarsarea zorilor, te vei evapora, indubitabil. Si unde te vei regasi? Pe un vapor sau pe splaiuri?                                                                             
                                                                                 ex meis creationibus